Învățământul primar trebuie să redevină de calitate

         Ca învățătoare trecută prin atâtea reforme şi cu o experiență la catedră de aproape 25 ani m-am lovit de tot soiul de manuale care mai de care mai proaste. Reformele în învățământ au avut scopul de a face experimente pe cadrele didactice, pe elevi şi părinții acestora.

         La ora actuală învățământul primar este un talmeş-balmeş. Asistăm la o abrambureală generală datorată îndeosebi perindării la conducerea ministerului a prea multor miniştri care au încercat să iasă în evidență cu câte o ,,inovație”. Doresc să fac o radiografie cât mai obiectivă a învățământului primar atât din postura de învățătoare cu experiență, cât şi din cea de mamă. Introducerea manualelor alternative şi a gamei mult prea bogate de auxiliare nu a fost o idee bună. Manualele dinainte de revoluție au fost extraordinare, au fost cele de pe care am învățat foarte mulți dintre noi. 

1. Să ne amintim abecedarul copilăriei noastre. Cât de frumos ilustrat era, ce texte alese avea! Îmi era mai mare dragul să-l citesc! Acum avem prea multe variante ale acestei cărți de căpătâi şi cu toată sinceritatea vă spun că sunt dezamăgită de acestea. 

2. Manualul de matematică era şi el la fel de bine structurat, conținând exerciții de la simplu la complex. Părinții indiferent de meseria lor erau capabili să-şi ajute copiii la teme, fiindcă temele nu erau foarte stufoase şi nici foarte dificile. De fapt părinții doar verificau aspectul temelor şi dacă acestea erau efectuate. Aceştia nu comentau în fața învățătoarei şi țineau în permanență legătura cu ea. Şedințele cu părinții se desfăşurau într-o atmosferă în care respectul domina.

3. Manualul de cunoaşterea mediului avea nişte texte deosebite din care doamna împreună cu elevii extrăgeau informațiile cele mai importante. Textele erau relativ scurte pentru a putea fi citite de întreaga clasă. 

         Şi clasele pe vremea aceea erau mult mai aglomerate decât acum. Însă îmi amintesc că nu erau copii cu diverse tulburări. Aceştia erau pregătiți în şcolile speciale. În clasele din învățământul de masă domnea liniştea, respectul si studiul aprofundat. Toți elevii erau atenți la doamna şi plecau acasă cu lecțiile aproape învățate. Copiii aveau timp şi de teme, dar şi de joacă, fiindcă temele erau accesibile şi nu necesitau ajutor din partea părinților. Secretul era ca elevul să fie atent la oră. La matematică nu se făceau atâtea tipuri de exerciții care mai de care mai sucite şi alambicate, încât uneori şi noi învățătorii mai trebuie să stăm pe gânduri pentru a le rezolva. Dar cum e posibil să faci un exercițiu simplu în clasă, iar la temă să dai zece extrem de complicate pe care tu ca învățător nu le-ai explicat la clasă!? Dragi colegi, noi nu dăm teme pentru părinți!

4. Istoria- ce amintiri frumoase despre manualul de istorie! Ce lecții frumos explicate, ce înşiruire a evenimentelor ca într-o poveste! Iți era mai mare dragul să le citeşti şi să păşeşti cu gândul în mijlocul bătăliilor! Îmi amintesc că la sfârşitul fiecărei lecții aveam şi o lectură suplimentară, o legendă istorică atât de frumos scrisă, încât nu aveai cum să nu înțelegi lecția şi să nu te îndrăgosteşti de istoria neamului tău. Acum manualele de istorie sunt seci, lipsite de emoție, pline de tot felul de citate din istorici ai antichității, greoaie pentru capacitatea de înțelegere a elevului de clasa a IV-a. Acum elevii învață şi despre alte popoare, despre tot felul de vestigii istorice, în loc să învețe despre trecutul nostru strămoşesc. Istoria a devenit o varză á la Bruxelles în capetele micilor noştri elevi, când ea ar fi trebuit spusă ca o poveste frumoasă din care să învețe patriotismul.

5. Şi manualele de geografie sunt greoaie. În general, manualelor de după revoluție le lipseşte acel ceva care să-i determine pe copii să se îndrăgostească de disciplina respectivă. Sunt pline de informații inutile, neconforme cu capacitatea de înțelegere a elevilor şi lipsite de gingăşia copilăriei.

         După ce că manualele şi auxiliarele sunt făcute parcă împotriva studierii lor, în planul cadru au mai fost introduse şi alte discipline noi, care îngreunează şi mai mult programul şcolar, nu au nicio utilitate şi ocupă timpul necesar alocării de ore în plus pentru materiile la care elevii susțin Evaluările Naționale, acele vestite testări gândite superficial de cei care le-au inventat. Dacă aş scrie şi ce parere am despre aceste evaluări... Mai bine aş scoate o carte împărțită frumos pe capitole despre problemele din învățământul primar.

         Să revenim la noile-vechi discipline Dezvoltare personală, Joc şi mişcare, AVAP ( arte vizuale şi abilități practice), Matematică şi explorarea mediului, Muzică şi mişcare şi Comunicare în limba română. Ce or fi avut cu vechile denumiri nu am să înțeleg vreodată? Dumnezeule, de ce nu ați lăsat matematica să fie matematică şi ştiințele, ştiințe? De ce româna acum trebuie să se numească comunicare? De ce la clasa I nu mai avem oră separată de scriere şi de citire? Cu ora de caligrafie ce ați avut? Acum avem două discipline de mişcare, în afară de orele de educație fizică. Doamne, ne mişcăm întruna!

         Să aduc în discuție şi notarea prin calificative şi lipsa premiilor la ciclul primar. Dacă doriți să aflați părerea mea, este o mare prostie. Nota măsoară cu precizie nivelul de cunoştinte al elevilor la momentul evaluării. Calificativul lasă loc de interpretări, este destul de subiectiv şi nu prezintă întotdeauna nivelul de pregătire al elevilor. Cu premiile ce or fi avut? De ce să nu primească elevul la sfârşitul anului şcolar coroniță dacă s-a clasat pe primul loc? Îi umplem de diplome şi îi mințim cât de minunați sunt. 

         Reeditarea vechilor manuale, eliminarea disciplinelor inutile, revenirea la vechea denumire a materiilor de bază şi introducerea notării de la 1 la 10 trebuie să devină o prioritate pentru ca învățământul primar să redevină de calitate.